e la locul perfuzarii sau al cateterului si starile pseudogripale au fost mai putin frecvent raportate la acesti pacienti, majoritatea fiind raportate la cei cu boli maligne in stadii avansate.
Investigatii diagnostice
La un singur pacient cu osteosarcom, cresterea ureei si creatininei serice a fost asociata cu utilizarea Mepact.
Supradozaj:
Nu s-a raportat nici un caz de supradozaj. Doza maxima tolerata in studiile de faza I a fost de 4-6 mg/m2 cu o mare variabilitate a reactiilor adverse. Semnele si simptomele care au fost asociate cu dozele mai mari si/sau care au limitat dozele nu au pus viata in pericol si au inclus febra, frisoane, fatigabilitate, greata, varsaturi, cefalee si hipotensiune sau hipertensiune arteriala.
In eventualitatea supradozajului, se recomanda initierea tratamentului adecvat de sustinere a functiilor vitale. Masurile de sustinere a functiilor vitale trebuie sa se bazeze pe ghidurile institutionale si pe simptomele clinice observate. De exemplul, paracetamol pentru febra, frisoane si cefalee si antiemetice (altele decat steroizi) pentru greata si varsaturi.
Interactiuni cu alte medicamente:
Au fost efectuate putine studii privind interactiunea Mepact cu chimioterapia. Desi aceste studii nu sunt concludente, nu exista nicio dovada a unei eventuale interferente a Mepact cu efectele antitumorale ale chimioterapiei si viceversa.
Se recomanda administrarea la momente diferite de Mepact si doxorubicina sau alte medicamente lipofile daca sunt administrate in cadrul aceluiasi regim chimioterapic.
Administrarea concomitenta de Mepact si ciclosporina sau alti inhibitori de calcineurina este contraindicata din cauza efectului ipotetic asupra functiei macrofagelor splenice si mononuclearelor fagocitice.
De asemenea, s-a demonstrat in studii in vitro ca dozele mari de AINS (inhibitori de ciclooxigenaza) pot bloca efectul de activare a macrofagelor datorat mifamurtidei lipozomale. Prin urmare, administrarea de AINS in doze mari este contraindicata.
Deoarece mecanismul de actiune al mifamurtidei presupune stimularea sistemului imunitar, se recomanda evitarea administrarii cronice sau de rutina de corticosteroizi in timpul tratamentului cu Mepact.
Studiile de interactiuni in vitro au demonstrat ca mifamurtida lipozomala sau non-lipozomala nu inhiba activitatea metabolica a citocromului P450 in suspensii de microzomi hepatici umani. Mifamurtida lipozomala sau non-lipozomala nu induce activitatea metabolica de transcriere a citocromului P450 in culturi primare de hepatocite umane proaspat izolate. Prin urmare, nu se asteapta ca mifamurtida sa interactioneze cu metabolizarea substantelor care sunt substraturi metabolice pentru citocromul P450 hepatic.
Intr-un studiu de amploare controlat randomizat, Mepact, utilizat in dozele recomandate si conform schemei terapeutice recomandate impreuna cu alte medicamente cu toxicitate cunoscuta renala (cisplatina, ifosfamida) sau hepatica (metotrexat in doze mari, ifosfamida), nu a exacerbat toxicitatea acestora, nefiind necesara ajustarea dozei de mifamurtida.
Sarcina si alaptarea:
Sarcina
Nu exista date privind utilizarea mifamurtidei la femeile gravide. Studiile la animale sunt insuficiente cu privire la efectele toxice asupra functiei de reproducere. Mepact nu trebuie administrat in timpul sarcinii sau la femei care nu folosesc mijloace contraceptive
eficace.
Alaptarea
Nu se cunoaste daca mifamurtida este excretata in l |
