Contraindicatii: Avind in vedere importanta indicatiilor, nu exista contraindicatii absolute.

Precautii: Leukeran este un agent citotoxic activ ce trebuie prescris doar de medicii cu experienta in administrarea unor astfel de produsi. Monitorizare: Deoarece Leukeran este capabil sa produca supresie medulara ireversibila, pacientii sub tratament trebuie sa fie atent monitorizati din punct de vedere hematologic. La dozele terapeutice, Leukeran determina depresie limfocitara, avand efect mai redus asupra numarului de neutrofile si trombocite precum si asupra nivelului de hemoglobina. Intreruperea tratamentului nu este necesara la primul semn de scadere a neutrofilelor, dar trebuie retinut faptul ca numarul neutrofilelor poate continua sa scada timp de inca 10 zile sau mai mult dupa ultima doza. Leukeran nu trebuie administrat la pacientii care au facut recent radioterapie sau au primit alti agenti citotoxici. Daca este prezenta infiltrarea limfocitara a maduvei osoase sau daca maduva osoasa este hipoplazica, doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 0,1 mg/kg corp. Afectiuni renale: Pacientii cu afectare functionala renala trebuie monitorizati cu atentie deoarece azotemia crescuta mareste riscul mielosupresiei. Afectiuni hepatice: Nu se cunoaste exact metabolismul Leukeranului, de aceea se recomanda reducerea dozelor la pacientii cu afectare hepatica grava. Mutageneza si carcinogeneza: S-a demonstrat ca Leukeran poate produce afectari ale cromatidelor si cromozomilor la om. S-au raportat cazuri de aparitie a leucemiei acute dupa tratamentul cu chlorambucil pentru leucemie limfocitara cronica. Oricum, nu se poate sti daca leucemia acuta facea parte din evolutia naturala a bolii sau a fost indusa de chimioterapie. O comparatie facuta intre pacientele cu cancer ovarian care au primit agenti alchilanti si acelea care nu au primit, a aratat ca folosirea agentilor alchilanti, inclusiv chlorambucil, a crescut semnificativ incidenta leucemiei acute. Intr-o mica proportie din pacientele cu cancer de san care au primit chlorambucil ca terapie adjuvanta de lunga durata, s-a observat aparitia leucemiei mielocitare acute. Inainte de a institui terapia cu chlorambucil beneficiul potential trebuie cantarit in comparatie cu riscul leucemogen. Efecte asupra fertilitatii: Chlorambucil poate cauza supresia functiei ovariene, iar amenoreea a fost raportata dupa terapia cu chlorambucil. Azoospermia a fost observata ca rezultat al terapiei cu chlorambucil, desi se estimeaza ca pentru aparitia acesteia ar fi necesara o doza de cel putin 400 mg chlorambucil. La pacientii cu limfom aflati in tratament cu chlorambucil, in doze totale cuprinse intre 410-2600 mg, s-a observat reluarea spermatogenezei in grade diferite. Teratogeneza: La fel ca orice agent citotoxic Leukeran este potential teratogen. Folosirea lui ar trebui pe cat posibil evitata in timpul sarcinii, mai ales in timpul primului trimestru. In fiecare caz in parte, trebuie cantarite presupusele beneficii ale mamei, comparativ cu riscul potential asupra fatului. Lactatie: Mamele ce primesc Leukeran nu trebuie sa alapteze.

Efecte secundare: Cel mai frecvent efect secundar este supresia maduvei osoase, dar care este de obicei reversibila daca se intrerupe tratamentul cu Chlorambucil suficient de devreme. Totusi, s-au raportat cazuri de insuficienta medulara ireversibila. Destul de rar pot