|
TOP
|
|
PARAPLATIN 50,150,450, solutie injectabila(三)
|
umerate in continuare este bazata pe date cumulative culese de la 1893 pacienti cu diverse caracteristici prognostice inaintea tratamentului. Toxicitatea hematologica: Factorul limitant al dozei de Paraplatin este mielodepresia. La pacientii cu valori initiale normale, trombocitopenia sub 50000/mm3 survine la 25%, neutropenia cu valori ale granulocitelor sub 1000/mm3 survine la 18% si leucopenia sub 2000/mm3 survine la 14%. Nivelul minim survine de obicei in ziua 21 (ziua 15 la pacientii care primesc Paraplatin in scheme asociate). In jurul zilei 28 revenirea numarului de trombocite peste 100000/mm3 se produce la 90% dintre pacienti, recuperarea neutrofilelor peste 2000/mm3 survine la 74% si recuperarea leucocitelor peste 4000/mm3 survine la 67% din pacienti. Mielodepresia poate fi mai severa si mai de durata la pacientii cu functia renala alterata, stare generala precara, in varsta de peste 65 ani si cu cure de chimioterapie intensiva in antecedente. Mielodepresia poate fi agravata daca Paraplatin este combinat cu alte mielotoxice. Daca Paraplatin este administrat ca agent unic si la dozele recomandate, mielodepresia este in general reversibila si fara efecte cumulative. Complicatiile infectioase si hemoragice au fost raportate la 4% respectiv 6% dintre pacientii tratati. Anemia, cu valori ale hemoglobinei sub 11 g/dl a fost observata la 71% dintre pacientii cu valori initiale normale. Incidenta anemiei creste proportional cu nivelul expunerii la Paraplatin. Nefrotoxicitate: In general toxicitatea renala a Paraplatin nu este limitanta a dozei si nu necesita masuri de prevenire ca hidratarea si diureza fortata. Ureea (BUN) sau creatinina serica pot creste la aproximativ 15% dintre pacienti; clearance-ul creatininei poate scadea sub 60 ml/min la 25%. Incidenta si gravitatea nefrotoxicitatii pot creste la pacientii cu alterare preexistenta a functiei renale. Desi nu este clar daca o hidratare adecvata poate preveni aceste efecte, dozele trebuie reduse sau tratamentul intrerupt cand functia renala este grav alterata. In urma tratamentului cu Paraplatin, au fost constatate scaderi ale electrolitilor serici (magneziu, potasiu, sodiu si, mai rar, calciu). Toxicitate gastrointestinala: Greata fara varsaturi survine la apoximativ 15% din pacientii tratati cu Paraplatin, iar varsaturile la 65%: o treime dintre cazurile care prezinta varsaturi sunt severe. Greata si varsaturile dispar de obicei in 24 de ore dupa tratament; aceste efecte secundare pot fi controlate sau prevenite prin administrarea antiemeticelor. Au mai fost semnalate durere, diaree si constipatie. Reactii alergice: Reactii ca: rash, febra fara alta cauza aparenta, prurit, urticarie, eritem, si, rar, bronhospasm si hipotensiune arteriala au fost descrise la mai putin de 2% dintre pacientii tratati cu Paraplatin. Aceste reactii sunt similare celor observate dupa administrarea altor produse care contin platina. Reactiile anafilactice au survenit la cateva minute de la administrarea Paraplatin. Ototoxicitate: Cu toate ca 15% dintre pacientii tratati cu Paraplatin au suferit o scadere subclinica a acuitatii auditive la frecvente inalte (4000-8000 Hz), doar 1% au dezvoltat simptomatologia clinica, in mare majoritate tinnitus. La pacientii al caror auz a fost alterat de tratamentul anterior cu cisplatin, simptomatologia poate persista sau se poate agrava dupa Paraplatin. Neurotoxicitate: Incidenta neuropatiilor periferice dupa tratament cu Paraplatin este de 4%. In majoritatea cazuri |
|
