fel de reactii pot aparea in cateva minute de la administrare; in acest caz trebuie tratate in mod adecvat. Ca majoritatea chimioterapicelor si imunodepresoarelor, Paraplatin s-a dovedit a fi carcinogen la animalele de laborator in anumite conditii experimentale. In cazuri rare, administrarea unor doze de Paraplatin mai mari decat cele recomandate la pacienti cu functia renala alterata poate cauza tulburari de vedere, inclusiv pierderea acesteia. La cateva saptamani dupa intreruperea tratamentului vederea este total recuperata. Doze foarte mari de Paraplatin (pana la de 5 ori sau mai mult decat cele recomandate) au cauzat grave alterari ale functiilor renala si hepatica.
Posologie si mod de administrare: Paraplatin trebuie administrat numai pe cale intravenoasa. In cazul pacientilor adulti netratati anterior, cu functie renala normala, doza recomandata de Paraplatin este de 400 mg/m2, administrata intr-o singura perfuzie intravenoasa lenta (15-60 min). Aceasta doza nu trebuie repetata inainte de 4 saptamani. O reducere de 20-25% a dozei initiale este recomandata pacientilor care prezinta factori de risc ca: tratament initial mielodepresiv sau indice de performanta scazut (ECOG-Zubrod 2-4 sau Karnofsky sub 80). In cazul pacientilor de peste 65 ani poate fi necesara ajustarea dozelor in functie de starea generala a acestora. In timpul ciclurilor initiale de tratament cu Paraplatin, sunt recomandate examene hematologice pentru a determina momentul atingerii valorilor minime hematologice (nadir) in vederea viitoarelor ajustari ale dozelor. Functia renala alterata: Pacientii cu clearance al creatininei sub 60 ml/min prezinta riscul de aparitie a mielodepresiei severe. Instalarea leucopeniei severe, a neutropeniei sau trombocitopeniei poate fi prevenita prin urmatoarele scheme de dozare: 250 mg/m2 i.v. in ziua 1 la pacientii cu valori ale clearance-ului de creatinina intre 41-59 ml/min; 200 mg/m2 i.v. in ziua 1 la pacientii cu valori initiale ale clearance-ului de creatinina intre 16-40 ml/min. Nu exista suficiente date disponibile pentru a recomanda Paraplatin pacientilor cu clearance de creatinina sub 15 ml/min. Aceste recomandari de dozare se refera la tratamentul initial (prima cura) cu Paraplatin. Dozele ulterioare trebuie ajustate tinand cont de toleranta pacientilor si de nivelul acceptat al efectului mielodepresiv. Asociatii terapeutice: Pentru utilizarea optima a Paraplatin in combinatie cu alte mielodepresive, dozele trebuie ajustate in concordanta cu regimul si schemele de polichimioterapie adoptate. Utilizarea in pediatrie: Nu exista suficiente date disponibile pentru a recomanda o doza de Paraplatin la copii. Durata tratamentului: In functie de prescriptia medicala. Recomandari: Solutia de Paraplatin gata de folosire poate fi diluata in continuare fie cu Glucoza 5% sau NaCl 0,9% in apa distilata sterila pentru injectie. Acul de perfuzie si/sau seturile nu trebuie sa contina nici o parte din aluminiu care poate intra in contact cu Paraplatin. Aluminiul reactioneaza cu Paraplatin, ducand la precipitare si scaderea efectului terapeutic. Ca si celelalte chimioterapice, Paraplatin trebuie manipulat cu precautie.
Supradozare: Nu exista antidot cunoscut pentru supradozarea Paraplatin. Complicatiile supradozarii pot fi mielodepresia si alterarea functiei renale si hepatice. Dozele mai mari de Paraplatin decat cele recomandate au fost asociate cu pierderea vazului.
Reactii adverse: Incidenta reactiilor adverse en
